Apa picură în peșteri întunecate, strop cu strop. Stropi de memorie transmiși de doamna Hậu nepoților săi, cuvânt cu cuvânt. Cadru cu cadru, apa îi poartă pe ei, ne poartă pe noi, poartă filmul — spre casă. (Nicolas Graux, Trương Minh Quý)

Păr, hârtie, apă… va fi tot ce va mai dăinui ca amintire a unei culturi. (Marc van de Klashorst, International Cinephile Society)

Cao Thi Hau s-a născut într-o peșteră, în urmă cu mai bine de 60 de ani. Acum trăiește într-un sat, având grijă de numeroșii săi copii și nepoți. Uneori, își visează mama răposată care o cheamă înapoi acasă – în peșteră. Filmul surprinde momente trecătoare din viața ei de zi cu zi, cu frumusețile și dificultățile sale economice, precum și procesul de transmitere a limbii poporului său, Ruc, către nepoții ei.