Persona

Bucureşti - Cinemateca Eforie (18-06-2019 20.00)
Chișinău - Cinema Odeon (22-06-2019 12.00)
Voteaza aici pentru Premiul Publicului
148 voturi


Suedia, 1966, 84’
dramă

Regia și scenariul: Ingmar Bergman
Imaginea: Sven Nykvist
Muzica: Lars Johan Werle
Cu: Liv Ullmann, Bibi Andersson, Margaretha Krook, Gunnar Björnstrand, Jörgen Lindström

Cu diferite ocazii, am spus că Persona mi-a salvat viața – și aceasta nu este o exagerare. Dacă nu aș fi găsit forța să fac acest film, aș fi fost fără îndoială un om sfârșit. Ingmar Bergman

Persona este Everestul analizei cinematografice. Peter Cowie

Elisabet Vogler este o actriţă celebră. În mijlocul unei reprezentaţii cu Electra, Elisabet rămâne mută. Chiar şi după un tratament îndelungat la o clinică psihiatrică, tăcerea ei continuă. Doctorul o sfătuiește pe infirmiera Alma să se retragă cu pacienta, undeva la o casă pe plajă. În următoarele săptămâni, între Elisabet și Anna se naște o legătură emoțională specială.

Filmul le are ca protagoniste pe actrița norvegiană Liv Ullmann și pe actrița suedeză Bibi Andersson, care ne-a părăsit recent. Persona atinge teme controversate precum lesbianismul, maternitatea și avortul, subiecte ce l-au constrâns pe cineast să-l remonteze imediat după lansare.

 

Ingmar Bergman (1918 – 2007), personalitate marcantă a teatrului și cinematografiei mondiale, este unul dintre cei mai mari artiști ai secolului XX. Cineastul suedez a realizat de-a lungul carierei nu mai puțin de 60 de filme, dintre care: Criză (1945, filmul de debut), Amurgul unui clovn (1953, film ce marchează începutul colaborării longevive cu cameramanul Sven Nykvist), Vara mea cu Monika (1953, o controversată poveste de dragoste, bazată pe romanul omonim al lui Per Anders Fogelström), Fragii sălbatici (1957, explorare filozofică a existenței umane, Ursul de Aur la Berlin), A șaptea pecete (1957, primul mare succes internațional – Premiul Special al Juriului la Cannes), Izvorul fecioarei (1959, o prelucrare a unei vechi legende suedeze), Printr-o sticlă întunecată (1961), ambele distinse cu premiul Oscar pentru cel mai bun film străin, Tăcerea (1963), Strigăte și șoapte (1972), Fanny și Alexander (1975, o sofisticata cronică de familie), Sonată de toamnă (1978), Saraband (2003), ultimul film regizat de Bergman, care continuă povestea celor doi soți din mini-seria Scene dintr-o căsnicie, 1973), la 30 de ani după divorț.

Premii și festivaluri:
1968: National Board of Review (Top Foreign Films Award), BAFTA Awards, National Society of Film Critics Awards (Best Film, Best Actress, Best Director), Valladolid International Film Festival (Film Club Prize Award), Guldbagge Award for Best Film
Istanbul IFF, Göteborg FF, São Paulo IFF, Toronto IFF, Ghent IFF, Sydney FF, taipei IFF, Mumbai IFF

Organizatori:
Parteneri:
Parteneri locali:
Parteneri media: